Serb-sarac

Serb-sarac

de Vasile Alecsandri

I

    Pe-n mijloc de tarigrad,
    La cismeaua lui Murad
    Primbla-mi-se Serb-Sarac
    Pe-un cal negru din Bugeac,
    Voinicel si sprintenel,
    Dar sarac ca vai de el!
    Cu saia imbairata
    si salvari de ciorca lata,
    Cotul cinci galbeni luata,
    Cu camasa de matase,
    Vitele-mpletite-n sase.
    Cu picioarele-ncaltate
    in opinci inharzobate:
    Harzobul
    si galbenul,
    Nojita
    si leita,
    Cureaua
    si paraua.
    Primbla-mi-se-n sus si-n jos
    Pe fugaru-i cel frumos.
    Unde negrul nechezea
    tarigradul se trezea,
    Turcii toti ca alergau
    si pe Serbu-l intrebau:
    „Copilas de Serb-Sarac!
    Nu ti-e negrul din Bugeac?
    De ti-e negrul vanzator,
    Eu iti sunt cumparator,
    Ca vreau bine sa-l platesc!
    Cu aur sa-l cumpanesc."
    „Nu mi-e negrul de vanzare,
    Nici mi-e negrul de schimbare,
    Ca-i voinic si-i pui de zmeu,
    si-i fugar pe placul meu!"
    Nepoata sultanului,
    Copilita hanului,
    Hanului tatarului,
    Pe Serb iata ca-l zarea,

Din sarai, de la zabrea,

    si din gura-asa graia:
    „Copilas de Serb-Sarac,
    Mult esti mandru si pe plac!
    Vin' colea, langa zabrea,
    Sa-ti dau iuzluci cat ii vrea,
    Negrul tau sa-l primenesti
    si pe maini sa-l potcovesti
    Cu potcoave de argint
    Ce sunt spornici la fugit.
    Ca stii, frate, pe la noi
    Azi e miercuri, maini e joi,
    Maini ies turcii la halca
    Sus, in Haidar-pasa,
    si oricine-a castiga
    Roaba lui hanul m-a da!"
    „Floricica din zabrea
    Rasarita in calea mea!
    De-ti sunt drag, de-ti sunt pe plac,
    Maini vartej am sa ma fac
    Sa vin turcilor de hac!"
    „Copilas de Serb-Sarac,
    Mult mi-esti drag si-mi esti pe plac,
    Dar eu, frate, mult ma tem
    De cazlarul din harem
    Cel cu chipul de arap,
    Buzat, negru, ras pe cap
    si cu solzii mari de crap.
    El ca-si are-un bidiviu
    Cu sange de argint viu,
    Un fugar neintrecut
    Care soare n-a vazut
    De cand ma-sa l-a facut".
    „De tinut unde si-l tine?"
    „De trei ani e tinut bine
    intr-o bolta-ntunecata
    Sub pamant, in grajd de piatra."
    „De hranit cu ce-l hraneste?"
    „De doi ani il intareste
    Cu floarea trifoiului,
    Hrana dulce-a roiului."
    „De-adapat cu ce-l adapa?"
    „Tot cu laptisor de iapa,
    De si-l face lat pe sapa.
    s-asa, frate, mult ma tem
    De cazlarul din harem
    si de mandru-i bidiviu
    Cu sange de argint viu;
    Ca pe el de-a-ncaleca
    Maini la jocul de halca,
    Roaba lui Hanul m-a da!"
    „Floricica din zabrea
    Rasarita-n calea mea!
    Sa n-ai frica
    De nimica,
    Ca nu-i cal imparatesc
    Ca negrul ist voinicesc!
    Orice-alung
    Cu el ajung,
    Oricand plec
    Pasari intrec!"

II

    Trecea miercuri, venea joi,
    Turcii mergeau cate doi
    Ca sa joace la halca
    Sus, in Haidar-Pasa,
    si deodata toti plecau,
    La fuga se aruncau,
    Pe camp luciu se-nsirau.
    Iar sultanul, stand pe cal,
    Sub un verde cort de sal,
    Barba neagra-si netezea
    si cu ochii urmarea.
    Alalah! cai arapesti,
    Alalah! cai tataresti!
    Cum miscau copitele
    Ca soimii aripele!
    Dar cazlarul se-ncrunta,
    Bidiviu-si intarta,
    Pe toti turcii-i intrecea
    si-nainte se ducea.
    Vai! de fata hanului,
    Hanului tatarului,
    Nepoata sultanului!
    lata, iata Serb-Sarac
    Pe-un soimut de la Bugeac
    Ca venea, mari, venea
    Cuvantul de-si implinea.
    Pe cazlaru-l ajungea,
    Ajungea si intrecea!
    Iar cazlaru-l viclenea
    si din urma-i tot racnea:
    „Copilas cu cal de foc!
    Opreste negrul pe loc,
    Ca-i pica potcoavele
    si-ti rapune zilele."
    Serb-Sarac descaleca,
    Potcoavele cerceta...
    Nici un cui nu le cadea!
    Daca vedea si vedea,
    Bici de sarma el scotea
    si pe negrul opintea,
    sapte stanjeni ca sarea,
    Pe arapu-l urmarea.

        Punea scara
        Langa scara
        si oblanc
        Langa oblanc
        si darlog
        Langa darlog,

    si din fuga cum venea
    El in scari se-ntepenea,
    De cazlari s-apropia
    Doua palme-n ceafa-i da,
    De pe cal il ridica
    si pe camp il arunca!
    Se ducea bietul arap
    Rostogolul peste cap,
    si pe camp se rastignea
    si in urma ramanea
    Buzat, negru, parasit
    Tocmai ca un ciung parlit!
    Iar Serbul se tot ducea,
    De halca s-apropia
    si din fuga azvarlea
    Djeridul sau chiar prin ea.
    Apoi vesel se-nturna,
    Cu adanca temenea.
    Iar copila hanului,
    Hanului tatarului,
    Nepoata sultanului,
    Cu ocheana prin zabrea
    Pe voinicu-l urmarea
    si cand Serbul se-ntorcea,
    Ea-nainte-i se ducea,
    Cu nastrapa mi-l stropea,
    Cu naframa-l racorea.
    Apoi nunta se facea,
    si la nunta petrecea
    in cantari si veselie
    Cum e randul la domnie...
    Faceti-mi parte si mie! 




Serb-sarac


Aceasta pagina a fost accesata de 2911 ori.
{literal} {/literal} Are you looking for "xe88"? Check out xe88 The passionate experts in this field are ready to answer all of your requests.