Ghemis

Ghemis

de Vasile Alecsandri

I

    Frunza verde de-alunis:
    Tace cucul la raris,
    La raris, la carpenis
    De frica celui Ghemis,
    Ca de-i mic si ghemuit,
    Are fata de-ngrozit,
    si de-i mare cat un ghem,
    Turcii toti de el se tem.
    Cat a fost vara de mare,
    El a mas pe la cosare
    Cu vanata cea frumoasa,
    Iapa scurta si vanoasa,
    Cu dungi negre pe spinare,
    si scantei de foc in nare.
    Ea-i ogarca pe sub foale,
    Cat alearga, nu domoale
    si-i lacusta saritoare...
    Unde-o vede Ghemis moare!
    intr-o zi Ghemis punea
    sapte buti alaturea,
    Cu vanata le sarea,
    Pe vanata o spetea!
    Iar Ghemis ca un nebun
    O lega de un alun
    si trei zile o plangea,
    Nici ca se mai mangaia!
    Apoi, mari, se-ndracea,
    Colea-n vale se ducea,
    O falanga-n drum scotea,
    Pe drumeti pe toti batea
    Ca sa-i spuie de stia
    Daca-n lume cunostea
    Alt fugar ca vanata,
    Sa-i se dreaga inima.
    Cand la urma tuturor,
    Iat-un biet de cersetor.
    in spinare cu desag
    si in mana c-un toiag.
    Iar Ghemis cum il vedea,
    La pamant il intindea,
    De falanga mi-l lega
    si-l batea si tot striga:
    „Mai sarace, saracila,
    De cand umbli cerand mila,
    Vazut-ai in calea ta
    Vreun cal bun ca vanata?"
    „Stai, jupane, nu mai da,
    Ca ti-oi spune tot ce stiu.
    Eu cunosc un bidiviu
    La cel pasa din Macin[5]
    Care bea rachiu si vin!"

II

    Ghemis iute purcedea,
    Luntre mica el prindea,
    Latul Dunarii trecea,
    La Macin de se ducea,
    si-n cetate el intra,
    Iar de pitic ce era,
    Nime-n seama nu-l baga,
    El la grajd si alerga,
    Grajdul Miralaiului
    in dosul saraiului,
    si la panda se punea,
    in gunoi se ascundea.
    Cand fu despre cantatori
    Pan-a nu rasari zori,
    Ghemis iute se trezi
    si-ncepea a nechezi
    Cum necheaza iepele,
    Iepele sirepele.
    Armasarul l-auzea,
    Se-ncorda si necheza,
    De la iesle se smucea,
    Peste zid usor trecea,
    si zburand voios venea,
    Iar Ghemis il viclenea
    Pan' de coama-l apuca,
    Apoi iute-ncaleca
    si numai o fuga-i da
    Pan' la sora-sa Manda:
    „Buna ziua, surioara!
    De esti buna, bunisoara,
    Fii de inima voioasa
    si de oaspe bucuroasa."
    „Bun sosit, frate Ghemis!
    Bine facusi ca venisi,
    Dar mai bine, zau, faceai
    Daca-aice nu veneai.
    Ca dusmanu-ti de cumnat
    Chiar pe cruce s-a jurat
    Sa te dea la turci legat
    Pentru-o palma ce mi-ai dat
    Cand cu el m-am cununat!"
    „Sa n-ai grija, soro draga,
    Ca cu mine nu-i de saga.
    De mine care se leaga,
    Sangele-n trup i se-ncheaga."

III

    Iata ca se-nainta
    si pe prag se arata
    Cel cumnat jurat, hain
    Ce venea de la Macin.
    „Aferim, frate Ghemis,
    Bine facusi ca venisi,
    Amandoi sa veselim
    Ca frati buni sa ne cinstim.
    Fa nevasta, du-te, ada
    Vin de cel ce fierbe-n cada,
    Sa ne cinstim oaspele,
    Sa racorim fratele."
    Manda vinul aducea,
    La baut ei se-ntrecea,
    Pan' ce unul se-mbata
    si-n somn greu se cufunda.
    Iar cumnatul cel hain,
    Tufecciul din Macin,
    Pe Ghemis il fereca,
    La seleafu-i se pleca,
    Pistoalele-i le-apuca,
    De iarba le descarca,
    Cu cenusa le-ncarca.
    Apoi iute alerga
    si la turci veste le da.
    Turcii casa-nconjurau
    si-n casa buluc intrau,
    Iara sora lui Ghemis
    Punea salba si benis
    si-ntre turci se arata
    si din gura cuvanta:
    „Turcilor, spahiilor,
    Nu dati vant sabiilor
    Pan-a nu ma plati eu
    De Ghemis, fratele meu,
    Cu o palma ce mi-a dat
    Cand barbatul m-a luat."
    Buna palma-atunci ii da
    Cat Ghemis se destepta
    si pe turci cat ii zarea
    in picioare drept sarea,
    si pistoalele-ntindea,
    Dar nici unul s-aprindea!
    Daca vedea si vedea,
    Iataganul apuca,
    Printre turci se arunca,
    Printre turci cale-si facea
    si la grajd el se ducea,
    Chiuind si nechezand
    Iataganul invartind,
    Armasaru-l auzea,
    Armasarul necheza,
    La Ghemis zburand venea
    si-n genunchi el se punea.
    Ghemis iute-ncaleca
    si spre Dunare pleca,
    Apa-n doua despica
    si salta din val in val
    Pan' sosea la cela mal! 




Ghemis


Aceasta pagina a fost accesata de 2664 ori.
{literal} {/literal} Are you looking for "xe88"? Check out xe88 The passionate experts in this field are ready to answer all of your requests.