Codreanul

Codreanul

de Vasile Alecsandri

I

    Frunzulita de dudau!
    S-a aflat la Movilau
    De Codreanul cela rau,
    Ca se primbla prin ponoare
    Prin potice fara soare,
    Cu sarica bocsaneasca
    si caciula turcaneasca,
    Nime sa nu mi-l cunoasca.
    Mult e mandru, sprintenel
    Cel voinic, cel voinicel!
    si tot cata-un calusel
    Roibulet, cu parul cret
    De-al lui Codrean dragulet.
    Mult alearga, s-osteneste,
    Cal pe ganduri nu gaseste;
    Cati fugari i s-arata,
    El de coama-i apuca,
    Peste tufe-i arunca.
    Daca vedea si vedea
    Ca norocul nu-l slujea,
    in baltag se rezema,
    Colea-n vale se lasa,
    Colea-n vale, la stramtoare
    Unde trec mocani cu sare.
    Iar in drum cat se punea,
    C-un mocan se intalnea
    si din gura-asa-i graia:
    „Cale buna, mai muntene!"
    „Multumim, frate Codrene!"
    „Mai Mocane fratioare,
    Nu ti-e roibul de schimbare?
    Sa-ti dau chebea din spinare
    s-un car mare plin de sare,
    Un car mare cu opt boi
    Sa mergi bogat de la noi?"
    „Nu mi-e roibul de schimbare,
    Nici mi-e roibul de vanzare,
    Ca cu mama roibului
    Platesc valea Oltului,
    si de-as vinde pe roibul,
    As plati Movilaul."
    „Alelei! mocanas draga,
    De mine dorul se leaga.
    Fa si tu pe dorul meu
    Ca bun e cel Dumnezeu!
    Da-mi pe roibul dragulet,
    Ca sa cerc de-i soimulet.
    De-i mi-a placea umbletul
    Eu ti-oi da si sufletul."
    Mocanasul se pleca,
    Codrenasu-ncaleca...
    Trei rugini el ii tragea,
    Astfel roibul meu fugea...
    Vaile se limpezea!
    Se ducea hotul razand,
    Fugea roibul nechezand,
    Iar mocanul sta plangand
    si din gura tot zicand:
    „Alelei! mai Codrenele!
    Te vezi de pe sprancenele
    Ca esti facator de rele.
    Vin', Codrene, inapoi,
    Da-mi incalte cei opt boi,
    Cativa bani de cheltuiala
    si chebea de primeneala."
    „Ba-ti fa cruce, mai mocan,
    Zi c-ai cinstit pe Codrean,
    Ca de-oi veni inapoi
    in loc de car cu opt boi,
    ti-oi da niste pumni zgarciti
    De ti-or parea bani gasiti"
    si s-a dus, s-a dus, s-a dus
    Pan' ce soarele-a apus.

II

    Frunza verde de aluna!
    Codrenas cu voie buna
    Se urca in deal la stana,
    Se urca si chiuia...
    Toti ciobanii ca fugea!
    Numai unul ramanea,
    Langa foc se intindea,
    Bolnavior ca se facea,
    Codrenas il pricepea
    si din gura-asa-i zicea:
    „Manca-te-ar lupii cioban!
    La ce te mai faci viclean
    Ca ti-oi trage-un iatagan
    De-i sari ca un soldan!
    Scoal' de-mi alege-un carlan,
    Carlanas de la Ispas
    Tinerel, rotund si gras."
    El carlanul si-l lua,
    La ciochine si-l lega
    si cu roibul iar pleca,
    si cu roibul se lasa
    Colo-n vale la santa,
    La santa, la crasmareasa
    Cu ochi mari de puica-aleasa.
    Bea Codrean, se veseleste,
    Cu santa se dragosteste
    si de plata nici gandeste.
    Bea Codrean si porunceste,
    Iar crasmaru-ngalbeneste
    si porunca-i implineste.
    „Mai badita, mai crasmar!
    Ada-o plosca de Cotnar
    si una de Odobesti
    Daca vrei sa mai traiesti!"
    Plostile Codrean lua,
    La oblanc le anina,
    Crasmarita saruta,
    si cu roibul iar pleca
    si cu roibul se lasa
    Deasupra Copoului,
    Colea-n rediul Breazului,
    Locasul viteazului.
    El la umbra se punea,
    Carlanu-ntreg si-l frigea,
    Masa mandra-si intindea,
    si manca, bea, veselea,
    De potira nici gandea!
    Dar potira-l urmarea,
    Potira arnauteasca
    Cu iarba vanatoreasca,
    Unde-a da sa nu greseasca!
    Codrenas cat o vedea,
    Plosca la gura-aducea,
    Iar potira-i tot zicea:
    „Da-te, Codrene, legat,
    Sa nu te ducem stricat."
    Codrenas le raspundea:
    „Mielu-i gras, ploscuta-i grea,
    De sunteti niscaiva frati,
    Iata masa si mancati!"
    Arnautii se izbeau,
    Armele de foc scoteau
    si-n Codrean le slobozeau...
    Pieptul lui Codrean sarea!
    Iar el ranile-si strangea,
    Plumbii din carne-si scotea,
    Cu ei durda-si incarca
    si din gura-asa striga:
    „Alelei! talhari pagani!
    Cum o sa va dau la caini,
    Ca de-atata sunteti buni".
    Apoi durda-si intindea
    si-n plin durda lui pocnea.
    Potirasii jos cadeau,
    in sange se varcoleau.
    Iar Leonti-Arnautul,
    inghiti-l-ar pamantul!
    Nasturi de-argint ca scotea
    De-ncarca o susanea
    si-n Codrean o slobozea,
    Pe Codrenas mi-l ranea!
    Voinicelul meu turba,
    in durda se rezema,
    Baltagul si-l ridica,
    in Leonti-l repezea
    si capul ii retezea.
    Capul de-a dura sarea,
    Sangele bolborosea,
    Trupul metanii facea.
    Dar Codreanul tot slabea,
    Pe genunchi bietul cadea,
    in palme se sprijinea,
    si potira mi-l prindea,
    Lega-s-ar moartea de ea!

III

    Frunza verde de macies,
    Pe Codreanu-l duc la Iesi,
    La Domnul, la Ilies.
    si mi-l duc intr-un divan
    Unde Domnul cu caftan
    si pe cap cu gugiuman
    Sta culcat pe-un buzdugan
    Lang-un grec tarigradean.
    „Mai Codrene, voinicele,
    Spune tu domniei mele,
    Multi crestini ai omorat
    Cat in tara ai hotit?"
    „Domnule, maria-ta!
    Jur pe Maica Precista,
    Eu crestini n-am omorat
    Cat in tara-am voinicit,
    Vreun crestin de-l intalneam,
    Averile-i imparteam.
    Cu doi cai de-l apucam,
    Unu-i dam, unu-i luam.
    Mana-n punga de-i bagam,
    Jumatate-o desertam.
    Unde vedeam saracul,
    imi ascundeam baltagul,
    si-i dam bani de cheltuiala
    si haine de primeneala.
    Iar unde zaream grecul,
    Mult imi ardea sufletul
    Pan' ce-i retezeam capul!
    in cap mana ca-i puneam,
    La pamant il aduceam,
    Capatana i-o taiam
    si la corbi o juruiam!"
    Cel grec mandru, coroiat,
    Ce sedea cu domnu-n sfat,
    Pe Codrean cat l-auzea,
    La fata se-ngalbenea,
    Pe covor ingenuchea
    si din gura-asa graia:
    „(De-a mai fi Codrean vro vara,
    imi scoate grecii din tara.)
    Domnule, maria-ta!
    Pe Codreanul nu-l ierta,
    Ca el capul ti-a manca
    si foc targului ti-a da
    si pe doamna ti-a fura".
    Domnul ca se speria,
    Semn calaului facea.
    Iar Codreanu priceputul,
    Priceputul si patitul,
    Semnul domnului zarea
    si din gura-asa graia:
    „Domnule, maria-ta!
    Tu pe greci nu asculta,
    Ca ei viata ti-or scurta,
    Grecu-i fiara dusmanoasa,
    Grecu-i limba veninoasa,
    Grecu-i boala lipicioasa
    Ce patrunde pan' la oase
    Iar de vrei tu sa mor eu,
    Mai lungeste veacul meu
    Sa ma-mpac cu Dumnezeu.
    Las' sa ma marturisesc,
    De moarte sa ma gatesc,
    si s-ascult slujba cea mare
    Din gura popii Macare!"
    Domnul pe ganduri cadea,
    Semn Armasului facea;
    Portile se deschidea,
    Iar Codreanu-n gandul sau
    Zicea: „Bun e Dumnezeu!"

IV

    Frunza verde de bujor!
    La biserica-n pridvor
    Sta Codreanul fratior
    Cu butucul de picior.
    Popa slujbele-i citea,
    De moarte mi-l pregatea.
    Codrenas se umilea
    si popii, gemand, zicea:
    „Parinte, sfintia-ta!
    Mai dezleaga-mi pe dreapta
    Sa-mi fac cruce cu dansa,
    Sa-mi fac cruce, sa ma-nchin
    Ca sa mor ca un crestin."
    Popa dreapta-i dezlega,
    El in san mana-si baga,
    Dalb de palos ca scotea,
    De butuc ca-l si trantea
    si butucul deschidea:
    „Alelei! talhari pagani,
    Cum o sa va dau la caini,
    Ca de-atata sunteti buni!"
    Cum zicea, asa facea,
    Potira macelarea
    si la curte se-ntorcea
    si-n glas mare-asa zicea:
    „Domnule, maria-ta!
    Ian deschide-ti fereastra,
    Sa ne vedem fetele,
    Sa ne-auzim vorbele.
    Sa stii, Doamne, sa stii bine
    Ca nu-i vrednic pentru tine
    Sa omori voinici ca mine!"
    Domnul fata si-aprindea,
    Grecu-n beciuri s-ascundea,
    Curtenii cu toti sareau,
    Poarta curtii inchideau.
    Codrenas daca vedea,
    Palosul si-l zanganea
    si deodata chiuia:
    „Alelei! cal roibulet,
    De-al lui Codrean dragulet!
    Unde esti, voinicule,
    Sa-mi mai scapi tu zilele!"
    Iata roibu-l auzea,
    Iata roibul nechezea,
    De la iesle se smucea,
    La glas de stapan venea.
    Venea vesel ne-nseuat,
    Ne-nseuat si ne-nfrauat,
    Zbura vesel pe pamant,
    Nara-n vant si coama-n vant.
    Codrenas se-nveselea,
    Pe el iute se-azvarlea,
    Printre glonturi viu trecea,
    Zid de piatra nalt sarea
    si, sarind, asa zicea:
    „Ramai, Doamne, pe domnie,
    Eu ma duc in haiducie!
    Ramai, Doamne, sanatos,
    Ca tu vrednic nu mi-ai fost.
    Ilies, ramai cu bine,
    Ca nici tu nu esti de mine
    si nici eu nu sunt de tine!"
    Scapatu-mi-a voinicul!
    Eu ma-nchin cu cantecul,
    Ca codrul cu freamatul,
    Ca roibul cu umbletul.
    Roibul sare zid in loc,
    Scoate voinicul din foc,
    Codrul frunza-si indeseste
    Pe voinic il mistuieste.
    Ramaneti in veselie.
    Ca Codreanu-n haiducie
    si-mi faceti parte si mie.




Codreanul


Aceasta pagina a fost accesata de 3310 ori.
{literal} {/literal} Are you looking for "xe88"? Check out xe88 The passionate experts in this field are ready to answer all of your requests.